I

Zecile de plăci de faianţă şi gresie se oglindesc în ochii celor câţiva posibili cumpărători ai outlet-ului de pe Zambilelor, colţ cu Marinescu. Mai multă gresie decât faianţă, că mai nou gresia se pune şi pe pereţi. Nuanţe de crem şi bej indecis, cu nume de îngheţată şi stofe – vanilla, dark sand, alb satinat , vintage grey , pure cream – cu striaţii, fine sau grunjoase, spânzurate pe post de tablouri sau înghesuite unele peste altele pe jos. Ies. Greutatea pietrelor mă sufocă şi nu e niciun scaun pe care să mă aşez. Afară pe bordura trotuarului prăfuită, uscată, suficient de lată. Aici mă simt un străin la mine în oraş, de parcă aş fi  după sute de kilometri alergaţi printre  granit şi gresie; văd gândacii prinşi între dalele trotuarului, burţile scorojite de rugină ale maşinilor, şireturi murdare. Telefonul. Zâmbetul tău iese printre cuvinte şi-mi cuprinde genunchii. Încerc să-mi dau seama dacă stai cu spatele, te plimbi prin casă, fumezi sau deschizi frigiderul. E mic telefonul şi nu încăpem amândoi în el, uşa magazinului se deschide de patru ori şi ştiu că urmează să te pierd. Vocea ta mă umple până la sprâncene, dar iese soarele şi mă doare să-mi ţin ochii deschişi. Am fost tristă tot drumul spre casă, inexplicabil, ca atunci când te sâcâie o măsea. Aveam restul zilei liber în faţă, dar nu mai era nimic de aşteptat. Mi-am cumpărat aţă vişinie şi-am venit acasă.

 

II

 

Unsprezece şi patru minute. Aşteptau toţi sunetul soneriei care anunţa falsul incediu. Copii aveau obrajii aprinşi şi tălpile nemişcate la gândul focului. Nu arde, doar ne prefacem. Sună. De cinci ori. Incolonaţi, ies toţi de mână, râsetele curg pe scara de incendiu, se rostogolesc până în cel mai depărtat colţ al terenului de sport şi se sparg într-o minge uitată de ieri. Sandvişurile stau în ghiozdane, învelite bine în şerveţele cu modele rămase de la Crăciun, două exerciţii la mate zac neterminate, soarele îi binecuvântează pe toţi, femeile de servici au deschis larg uşile de termopan înţepenite de iarnă, portarul şi-ar fi aprins o ţigară. Careu în curte, calcule, felicitări, luări de cuvânt, organizare impecabilă, aplauze, înapoi în clase. Uşile înţepenesc din nou. Portarul îşi aprinde ţigara, soarele îşi mută privirea, reîncep orele.

Advertisements